9 august 2013

Ramas bun...


Si ma gandesc si ma razgandesc din nou de parca nu as sti ce sa spun, dar stiu, stiu dar pur si simpul nu-mi ies cuvintele, de parca n-ar fi ale mele, de parca n-ar fi gandurile mele. E trist ca uneori nici eu nu ma mai recunosc, e trist ca evit sa privesc o poza cu tine, e trist ca evit si incerc sa ma gandesc la altceva de cate ori imi vii in minte, e trist ca pentru prima data dupa doi ani de zile am plans la mormantul tau si n-am putut sa-ti privesc fotografia de pe cruce, e trist ca abia acum iti simt lipsa.

Se spune ca atunci cand esti trist fara motiv inseamna ca ti-e dor de cineva. Azi sunt trista...fara motiv. Azi imi dau seama cat de repede s-a scurs timpul, cat de repede au trecut aceste luni, aceste saptamani si ore si regret enorm ca nu le mai pot intoarce inapoi. Nimeni nu stie si nu cunoaste regretele mele, nimeni nu-mi stie dorul, nimeni nu-mi vede pustietatea din inima, nimeni nu-mi vede lacrimile si nimeni nu-mi aude suspinele...poate doar tu. Poate doar tu ma auzi cu adevarat, poate doar tu vezi in sufletul meu si stii ce gandesc.

Ce e viata? Ce e omul? Dar iubirea? Ce este iubirea?

Cineva zicea ca a iubi inseamna a trai viata celuilalt.

Iubirea este viata, dar totodata si o boala, iubirea este speranta dar si amagire, iubirea este magie, bunatate, dorinta, rabdare, frumusete dar si durere.
Viata...viata este grea, suferinta, cruda si nemiloasa, viata este intortocheata, viata este un lung drum, o lunga calatorie si te intrebi cum Doamne iarta-ne se va sfarsi. Viata este in acelasi timp si scurta, toti ani astia, toata aceasta calatorie, cand ajungi la finalul lor si-ti dai seama ca nu vei mai trai niciodata aceasta viata, cel mai mare regret al nostru, al tuturor este timpul pierdut departe de familie si cei dragi, restul e doar un scrum...

Iar omul e ca o frunza-n vant, azi e maine nu mai e. Asa ai fost si tu.

2 comentarii: